Articles

Azi 26 August o zi grea pentru mine… parasit de cei apropiati, tradat de prieteni si lasat pentru un timp in incercarea cu care ma confrunt… de catre El. Dar de fapt intrebarea corect pusa ar trebui sa sune cam asa: Oare n-am contribuit chiar eu la acest impas?

Sunt om si atat… asta inteleg acum, sunt un om care nu-si respecta angajamentele fata de Dumnezeu, care de cele mai multe ori falimenteaza grosolan… si nu stiu de ce! Am crezut ca sunt cineva , ca sunt puternic, ca sunt oameni mult mai rai decit mine si necredinciosi dar de fapt eu sunt cel dintai atata timp cat in ecuatia vietii mele nu exista Dumnezeu 100%. Nu sunt special si nici cineva anume… sunt doar un om care se lupta zilnic cu neajunsuri, nervi, disconfort, necaz… asta sunt. Daca exista ceva special in mine acela e Dumnezeu chiar daca trupul acesta nu e mereu Templul Duhului Sfint; pentru ca asa doreste Dumnezeu sa fie ca sa poata locui in el.

Ma uit in jur si vad mult necaz, necredinta, saracie spirituala si de fapt realizez ca toate acestea pleaca de la mine pentru ca nu sunt in stare sa fac ceva cu adevarat care sa schimbe si sa influenteze destinul multor suflete. Cred ca daca fac o lucrare: cant , vizitez bolnavi, sau detinutii din penitenciare… problema e rezolvata sau sunt in randul crestinilor cu viza asigurata spre cer.

Fals!!! Sunt bune toate astea atata timp cand le fac dintr-o chemare de sus si nimic nu porneste din initiativa si interesul meu. Gasesc intotdeauna scuze si motive de a iesi din provocarile ceresti care cer sacrificiu, truda, transpiratie, renuntare, ca lucrarea nu se face din fotoliu spiritual sau din fata plasmei de 106 cm a acestei lumi. Caut sa fac bine si parca nu imi iese deloc. De ce? Pentru ca in binele pe care eu sustin ca vreau sa-l fac s-a strecurat si interesul personal. De cele mai multe ori caut rasplata chiar daca ar trebui sa fie destul de clar pentru mine ca rasplata se primeste sus in ceruri, nu acum si nici aici, dar totusi: El a promis ”ca nimeni nu va ramine nerasplatit inca de aici din veacul acesta” atata timp cit rasplata nu devine o prioritate pentru mine si totusi de cele mai multe ori parca nu inteleg asta. Mi-a demonstrat de “n” ori lucrul acesta si parca tot exista necredinta, neincredere…

Si atunci ajung la concluzia ca sunt om; dar fara sa gasesc un paravan de pitire spirituala, om pentru ca ma indoiesc si cad… falimentez, asa incep sa nu-l mai acuz pe Petru pentru ca daca eram acolo cu siguranta nu eram mai bun decit el, cind vine vorba de Toma ar trebui sa tac sa nu zic nimic… cel putin Toma dupa ce si-a pus degetul in ranile Lui, L-a recunoascut ca Domn si mantuitor, mi s-au dat sanse multe si am pus si eu degetul in rane si totusi sunt zile in care nu am credinta nici macar cat a lui Toma. Daca vreau sa vorbesc de Iov , Iona, sau Samson sau poate chiar si David eu sunt micut pe linga ei… dar de fapt poate sunt unul dintre ei, dar mai diplomat, mai modern, unul al secolului XXI mai rafinat, dar azi cind astern aceste randuri a cazut tot rafinamentul pentru ca scriu ce vrea El, nu ce gandesc eu. El intotdeauna spune adevarul si ne arata realitatea asa cum este ea. Un simplu exemplu: trec pe strada vad un cersetor primul lucru pe care omul din mine vrea sa-l faca e sa critic Ce cauta asta aici? E bun de munca! De fapt nu e treaba mea ,macar din respect fata de semeni ar trebui sa tac daca nu vreau sa-i intind o mana de ajutor. Azi e el in strada, maine s-ar putea sa fiu eu, dar nici de data asta nu costientizez. Un bun exemplu Iov: cine se gandea ca Iov sa ajunga in strada si in ce hal. Azi bogat, respectat, iar maine in strada un cersetor ale carui bube au devenit deliciul cainilor, care din cind in cand ii tineau companie. Sau unul mai uzual: sunt suparat si nu vreau sa mai fac nimic. Dumnezeu nu ma asculta, dar ce ar trebui sa asculte Dumnezeu? Bazaconiile mele, egoismul meu, firea asta care vrea numai confort personal?! Doamne, bine faci ca nu ma asculti si nici sa nu ma asculti atat timp cat in mine nu sunt dorinte sfinte! Sau un alt exeplu: vreau sa fiu mereu in fata, primul fara sa ma coste nimic fara sa muncesc din greu pentru asta. Vreau la mansarda spirituala dar uit ca spiritualitatea incepe cu o fundatie statornica si pana la mansarda sunt atatea etaje de urcat… Toti sfintii lui Dumnezeu, oamenii care au un nume mare pe sfintele pagini ale scripturii au sacrificat tot pana intr-acolo incat moartea lor nu a fost una obisnuita sau odihnitoare pe un pat de matase, ci au sfarsit alergarea sacrificati, torturati, crucificati de dragul Lui. Nu stiu daca as suporta tortura acum… dar fiecare clipa traita departe de Dumnezeu e o tortura sufleteasca, fie care timp trait in placeri e un chin. Care e diferenta: ca a muri pentru Hristos e drumul spre rai 100% iar a-ti tortura singur sufletul e drumul dpre iad, cu alte cuvinte alegi pentru cine te jertfesti. Dupa toate cele spuse nu pot decit sa inteleg ca sunt OM. Da, dar omul acesta poate fi sfintit de Dumnezeu, deoarece nu exista incercare din care sa nu pot sa ies! Ca Dumnezeu ingaduie necaz pentru a nu imi mai pune increderea in oameni, dar oamenii trebuie iubiti si respectati deoarece acestia sunt creatia Lui, iar ei nu sunt Dumnezeu! Am mai invatat sa stiu sa tac la timp, pentru ca cine vorbeste mult si greseste mult, ca adevarul lui Dumnezeu trebuie confruntat si aratat asa cum este el celor care nu traiesc in adevar: aici ma gasesc de cele mai multe ori, si am mai inteles ca genunchii plecati aduc biruinta, si nu replicile date exact la fix. Cu fiecare aroganta, mandrie, umplere de sine ma golesc tot mai mult si devin un vas frumos pe dinafara dar inauntru n-are nimic bun, dar cu fiecare smerenie, iubire, acceptare ma umplu de Dumnezeu si de Duhul Sfant, si atunci cei din jur vor vedea vasul meu cat de frumoas este fara sa-i intreb eu. Cum arat eu? Ce parere aveti despre mine? Deci incepand de azi nu ca doresc, deoarece a dori e una si a vrea e altceva, vreau sa fiu altfel si nu doar stari spirituale.

Nici nu vreau sa ma grabesc, mai bine mai incet dar sigur. La ce mi-ar folosi sa fiu azi sus , cel mai bun, iar maine jos de nerecunoascut! Azi sa ridic mainile la rugaciunea publica asa de sus aproape de tavan sa strig tare si ceva cuvinte in limbi ceresti si peste 5 minute sa fiu gata sa tin piept tuturor barfelor, discutiilor fara sens. M-am saturat sa trec asa de la o stare la alta de parca as fi un cuptor cu microunde in care acum incalzesti delicatese iar mai tarziu carne de porc. Pot totul in Hristos care ma intareste, nimic eu El e totul, in mine este doar vointa si trebuie sa fie, ca Dumnezeu nu ne obliga, macar de ar face-o, in El este puterea.

Deci pentru mine e clar trebuie sa fiu un om cu frica de Dumnezeu si iubire fata de oameni. Unul care sa nu-si plinga mereu de mila, ci sa aiba mila fata de cel care e in nevoi.

Mi-am recunoascut starea mea, si cred ca in vesnicie ma va recunoaste si EL. Trec pe aici pentru ca am de urcat etaje multe pana la mansarda spirituala. Deoarece am inceput de la fundatie si sunt slabe sanse sa ajung direct sus – trebuie sa urc trepte si etaje. Cu Dumnezeu inainte care ma intareste.